de ce nu afișez un pătrat negru la fotografia de profil
Tuturor ne pare rău pentru cei plecați brusc, în
accidente colective. E ca și cum un grup de suflete, statistic vorbind, și-ar
fi terminat, treaba și au decis să plece. Și, cum noi, românii, avem talentul
dramei, împrăștiem ce e dramatic. Ne ajută și media.
Am învățat de la Dalai Lama că atitudinea corectă
față de tragedie este nu mila, ci compasiunea. Care este diferența?…
Compasiunea este o atitudine activă. De a face ceva ca să ajuți. Dacă vezi un
câine slab pe stradă, nu zici ”vai, sărăcuțul de el”. Te oprești la prima
alimentară și îi iei ceva de mâncare. Asta e diferența. Așa încât, în
marea de dramatizare care ocupă orice eveniment de tipul ”plecări bruște”, cu
toate posturile profitând jenant,aducând copii proaspăt orfani, în stare de
șoc, în fața camerelor, și filmând sicrie, putem face ceva diferit.
Este vorba de susținere, ajutor, speranță și
păstrarea unui echilibru care să armonizeze stressul
traumatic, nu să îl amplifice. Dacă lucrezi în media,
gândește-te ce faci ca să aduci speranță într-o zonă scufundată în disperare.
Bucuria într-o jale cumplită. Centrarea, într-un mediu confuz din cauza acestei
traumatizări excesive. Dacă ești un om obișnuit și nu cunoști pe nimeni
care să aibă nevoie de ajutor direct, pune mâna pe digipass și trimite câțiva
lei în contul Crucii Roșii (mie mi se pare organizația cea mai titrată, are
obișnuința lucrului cu dezastrul) sau unde crezi tu că e mai bine.
Dacă acceptăm ideea că fiecare dintre noi este un
câmp electromagnetic (și aici nu mai vorbim de speculații ezoterice, ci de
fapte demonstrate științific) și câ există interferență între câmpuri, cu alte
cuvinte, energia câmpului se modifică la contactul cu un alt câmp, înțelegem
că, atunci când intenționăm Bine, se întâmplă Bine. Cu alte cuvinte, nu ne
ajută să jelim la comanda presei vizuale, audio, scrise, ci să susținem activ,
cu decizia de a fi o Sursă care împrăștie Binele.
Există o rezonanță stranie, pe care unii dintre
noi o înțeleg, și pe care o poți folosi activ, disciplinat, încăpățânat,
hotărând să fii tu cel care ține lumina aprinsă într-o cameră întunecată. Mulți
dintre cei cu care am avut onoarea de a lucra au aplicat metoda în medii încărcate
de negativitate, competiție, asuprire, ură, invidie, furie. Funcționează, fără
greș, de fiecare dată.
Dacă ar fi să aleg o fotografie de profil pentru
azi, aș alege Soarele. E cea mai înțeleasă sursă de lumină, căldură, viață.
Intenționând ca lumina aceea să creeze o diferență azi.
Între victima socială, prizonieră în stări
afective amplificate prin șantaj emoțional, și cel care trăiește conștient
există o diferență mică, dar de mare impact: a alege în fiecare secundă ce
să faci, atent la ce ți se întâmplă și ce se întâmplă cu tot ceea ce percepi
împrejur. E un fel de măiestrie în arta de a trăi. Și asta nu înseamnă să
defilezi insensibil la ceea te înconjoară. Înseamnă să alegi să faci ceva cu
durerea, suferința, tristețea, și să devii tu lumina care lipsește, iubirea
care lipsește, protecția afectuoasă sau alinarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu