Unde vă grăbeați așa, domnule popor român?
(Textul ăsta-i despre noi, e-un text simplu despre vaci și boi – eu inclus)
Ai stat 26 de ani pe curul tău, așteptând
cuminte, cu frâna trasă ba de Iliescu, ba de Constantinescu, ba de Băsescu.
Ai stat 26 de ani blocat în traficul de
influență, abuzul de funcție și în jaful generalizat. Că semaforul îți arăta
roșu sau verde, tot aia a fost. Tu stăteai pe loc. Treceau pe lângă tine,
vâjâind, mașini mai proaste, bulgărești – poate, slovace, cehești, ungurești,
poloneze, lituaniene, letone, croate, slovace. Ce dacă? Tu te țineai tare.
Blocat, fără să te poți mișca, dar consolându-te cu icoanele și mirositoarele
atârnate de oglinda în care te tot privești de atâta vreme ca să-ți confirmi că
ești #frumos. #șideștept.
Ai stat. Am stat. Gata, nu mai discutăm
trecutul, e vremea unui reset. Și a unui reboot.
De data asta băgăm împreună cheia în
contact. Învârtim puțin. Gata, a pornit. Avem un motor turat la maxim. Super.
Ce facem cu el?
Îl punem pe mașina de vot? Nu, clar. Îl
împrumutăm mașinii de propagandă? Da’ ce, suntem proști? Adică da, am fost, da’
suntem în continuare? Nț!
Buun. Ne-am lămurit. Nu suntem proști. Nici
nu ne înmatriculăm mașina pe Bulgaria, cum sugerează Calimente. Și ce mașină
tare avem: 30.000 de turații pe seară numai în București. Curat aspirator de
politicieni. Îmi și imaginez un youtube asaltat de filmulețe gen “Țăran în
parlament”: “Vai, dar ce avem noi aici, 30.000 de oameni care cer alegeri
anticipate, care cer demisia celorlalți, care ne iubesc pe noi și planurile
noastre. Dar, vai, ai cui sunt acești alegători?…”
Ar fi păcat.
Pe bune dacă n-ar fi păcat. Adică, după 26
de ani în care am așteptat ca proștii, să fi primit, în sfârșit, cea mai
puternică mașină din viața noastră și, totuși, să dăm iar cheile unor
parveniți. Să folosim cel mai tare vehicul pe care l-am avut din 1989 încoace
pentru a fute câte un politician, pe rând, când, de fapt, am putea să-i futem
pe toți de-odată.
Un guvern “de uniune națională” nu înseamnă
decât un plasture infectat pe rănile noastre deja supurânde. Alegerile
anticipate n-ar fi decât un brânci spre slănină dat unor buldogi înfometați.
Ne grăbim chiar atât de tare?
După 26 de ani? Ei, hai…
Putem face ceva cu actualele partide? Cu
actuala clasă politică?
Chiar am putea. Doar avem cel mai tare
vehicul din istoria vehiculelor electorale, nu? Îi luăm de aripi și îi urcăm
lângă noi. De data asta noi conducem, iar ei sunt copiloți. Unii cuminți, care
nu dictează traseul, ci îl urmează docili pe cel ales de noi.
Îi mai plimbăm puțin, câteva zile sau
săptămâni, prin țară. Pe autostrăzile pe care nu le-au făcut, prin gropile pe
care le-au plătit ca pe niște exploatări de diamante, prin parcările care nu
există în marile și micile orașe. Le arătăm cum nu e și le povestim cum ar fi
putut să fie, dacă n-ar fi furat atât.
După care, brusc, terminăm cu metaforele.
Ei au de făcut cam așa:
- ca parlamentari încă în funcție, dau o lege prin care stabilesc alcătuirea, prin alegeri, a unei adunări constituante;
- adunarea constituantă are termen de un an pentru a elabora o nouă Constituție. După finalizarea Constituției, supunerea ei unui referendum, validarea referendumului și intrarea în vigoare a noii Constituții, constituanta își încetează existența și este înlocuită de un parlament normal, rezultat în urma alegerilor;
- după emiterea legii prin care se alcătuiește constituanta, actualul parlament demisionează în bloc, lăsând 45 de zile până la alegerea adunării constituante;
- în aceeași zi cu alegerea adunării constituante se supune referendumului și forma de guvernământ: republică prezidențială, republică semiprezidențială, republică parlamentară, monarhie etc. Ca să știe oamenii ăia pe ce lucrează.
Ăsta e, din punctul meu de vedere, un
proiect pentru care merită să stai în stradă și să turezi motorul seară de
seară. Altfel, fără schimbarea Constituției, e doar o grabă inutilă care nu
poate sfârși altundeva decât într-un stâlp de pe marginea drumului, cu SMURD-ul
la căpătâi. Că popii nu vin decât invitați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu