De meditatie. Vindecatoare si
inaltatoare.
Best Sufi Meditation Music... Vol. I <
intre minutul 14 si 20 se pluteste :) >
Sufi Music (Sukun)
p.s. Scurt istoric
Dervisii rotitori
Sufismul face parte din islamism si a aparut in secolul 8, creat de un grup de asceti care se temeau ca religia oficiala isi pierde valoarea fundamentala: iubirea fata de Dumnezeu. Numele vine de la hainele albe in care se imbracau, tesute din lana (suf). Numiti si dervisi, membrii gruparii predicau adevaratul inteles al versetelor din Coran, in care era vorba despre iubirea dintre oameni si Dumnezeu. "Cine il cunoaste pe Dumnezeu il iubeste", spunea Hasan al-Bashri, unul dintre intemeietorii sufismului. Directia mistica indusa de sufisti in credinta islamica a dus la conflicte grave cu religia oficiala, resimtita ca extrem de rigida, care predica obligatia respectarii fara cracnire a poruncilor si a legilor cuprinse in islamism si frica de Dumnezeu. Mult mai umana si mai promitatoare, ideea trairii sufletesti a lui Dumnezeu, abandonul mistic, daruirea totala fata de el au facut ca sufismul sa cunoasca o raspandire fulgeratoare. Esenta lui micsora distanta dintre cer si pamant, oferea un Dumnezeu iubitor, prietenos, iar viata lor era intru-totul pilduitoare. Pentru a-si materializa cat mai bine trairile, sufistii au elaborat practici religioase care duceau la extaz. Scopul era nirvana ("Ma' rifa"), disolutia constiintei, iar apoi chiar anularea totala a eului interior, pentru contopirea cu Dumnezeu.
Intre secolele 10 si 14, sufismul a inceput sa influenteze puternic si artele, care incercau sa se apropie, prin poezie, muzica si dans, de misterul lui Dumnezeu. Unul dintre reprezentantii de frunte ai miscarii a fost poetul persan Rumi (1207-1273). El a trait in Konya (Turcia), unde a intemeiat ordinul sufist Mewlawja, in care se cultivau muzica si un dans ritual barbatesc, practicat prin invartire cu bratele ridicate, de unde si numele de "dervisti rotitori" (prinsi in vartej). Dansurile acestea mistice, menite sa produca extazul, au ramas pana azi cel mai cunoscut simbol al traditiei sufi. (Doua siruri de dansatori se rotesc, si in cerc, si in jurul lor, in vreme ce unul singur are o miscare inversa acelor de ceasornic.)
Tehnici ale extazului
In cadrul diverselor ordine sufite se practicau si tehnici religioase extatice (dhikr). Allah e invocat ca stapan al sufletului, printr-o stare de transa obtinuta cu ajutorul ascezei, al opririi de la somn (veghe), prin dans si batai in toba. Asa-numitii "dervisti bocitori" practicau si rostirea in comun a numelui lui Dumnezeu, rugaciuni sau fragmente din Coran. De o mare raspandire se bucurau tehnicile de respiratie, care permit retinerea aerului pe durata a minute intregi, pentru ca apoi sa poata fi rostita vreme de ore, formula sacra "la ilaha illa' llah" (Nu exista alt Dumnezeu in afara de Dumnezeu). Totul se sfarseste cu silaba hu (El, Dumnezeu), rostita gafait, de mai multe ori. Sufistii care ajungeau la asemenea tehnici de extaz dezvoltau insusiri fenomenale. Puteau sa leviteze, sa se raneasca fara a pierde sange, sa-si dea foc fara sa fie arsi. Pe cea mai inalta treapta se dobandea chiar invierea din morti.
Martiri
Scrierile sufite au fost adunate pentru intaia oara de filosoful Al Djunaid (909). Culegerea lui contine mai ales experiente ale extazului mistic, de la dizolvarea eului, pana la integrarea cu Dumnezeu. Al Djunaid a elaborat chiar o "Filosofie a dispersarii in Dumnezeu", care a avut o mare influenta asupra continuitatii traditiei sufite. Existenta in unire cu Dumnezeu o descria cu cuvintele: "Dumnezeu il lasa pe om sa moara in sine, ca sa poata trai in El". Asemenea perspective mistice, dobandite prin traire extatica, displaceau total islamismului oficial, care ii acuza pe sufiti de eretism. "Am devenit cel pe care il iubesc. Cel pe care il iubesc a devenit eu. Suntem doua spirite topite in acelasi trup". Al-Halladsh, autorul acestei interpretari mistice, a fost spanzurat in anul 929.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu