duminică, 7 februarie 2016

povesti la gura sobei

  
Povestiri zen. Scurte, simple, talcuite. Incantatoare si pline de intelepciune. Scrise intr-un mare fel, astfel incat sa ajunga la noi, sa ne atinga profunzimile inimii, sufletului, spiritului. 





LECTIA SUPREMA

In vremurile de demult din Japonia a trait un calugar orb. Intr-o seara acesta a plecat sa-si viziteze un prieten la periferia orasului. Inainte sa plece, un alt calugar l-a oprit in usa si i-a spus:

“-Ia acest felinar de bambus in care arde o lumanare. Noaptea este foarte intunecoasa”

“-Nu am nevoie de un felinar. Noapte sau zi, pentru mine e totuna.”, a raspuns calugarul orb.

“-Stiu ca nu ai nevoie de o lanterna pentru a-ti gasi drumul, dar in cazul in care nu o porti dupa tine s-ar putea sa dea cineva peste tine.”, a raspuns calugarul.

Calugarul a luat felinarul si a plecat. Dupa ceva vreme de mers, un trecator s-a ciocnit de el. Calugarul s-a maniat.

“-Neindemanaticule, uite-te pe unde mergi! Nu vezi felinarul?”

“-Felinarul tau e stins, frate.”, a raspuns trecatorul.



PACEA LAUNTRICA

In timp ce un om se afla in salbaticie s-a intalnit cu un tigru fioros. A fugit, dar a ajuns la marginea unei stanci mari. Disperat sa-si salveze viata, el a coborat pe o funie, dar aceasta se clatina deasupra prapastiei.

In timp ce statea prins de acea franghie, doi soareci au aparut dintr-o gaura a stancii si au inceput sa roada funia.

Dintr-o data, el a observat langa el, in stanca, o tufa de fragi coapte. A luat cateva fragi si le-a mancat. Erau incredibil de delicioase!



POATE

Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât oficialii militari vroiau să i-l cumpere. Dar bătrânul i-a refuzat spunându-le:
“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”

Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.
La aflarea vestii, toţi sătenii i-au spus cu simpatie: “Ţi-am spus noi! Trebuia să vinzi calul. Ce mare ghinion.”
“Ghinion sau noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

Toţi au râs de el. In dimineata urmatoare însa calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.
“Ce mai noroc!” strigară sătenii.
“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.
“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”
“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

După câteva zile de la tragicul accident, oficialii militari trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.
“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost duşi la război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”
Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”



*****

egoul spune: ”cand toate se vor intampla la timpul si locul potrivit, imi voi gasi linistea.”
Spiritul spune: ”gaseste-ti linistea si toate se vor intampla cum trebuie.”
anonim



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu