Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii
" Prieten se numeste omul care te ajuta fara ca verbul sa fie urmat de un
complement circumstantial de timp sau de loc sau de mod.
Nu sistemul politic sau economic este determinant, ci tonul relatiilor dintre
oameni; daca exista bunavointa ori amenintare, restul nu conteaza.
Evenimentul eliberarii se apropie si poate avea loc din clipa in clipa.
In mica celula de Zarca, singur, ingenunchez si fac un bilant.
Am intrat in inchisoare orb, cu vagi strafulgerari autogene ale beznei, care
despica intunericul fara a-l risipi, si ies cu ochii deschisi.
Am intrat rasfatat, razgaiat. Ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose.
Am intrat nemultumit. Ies cunoscand fericirea.
Am intrat nervos, suparacios, sensibil la fleacuri. Ies nepasator.
Soarele si viata imi spuneau putin. Acum stiu sa gust felioara de paine cat
de mica.
Ies admirand mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul.
Ies impacat. Cu cei carora le-am gresit, cu prietenii si dusmanii mei, ba si cu
mine insumi.
Raul poate sa-l faca oricine, cat de nevoielnic ar fi.
Binele insa e numai pentru sufletele tari si firile calite.
Atata timp cat nu iesim din posibil, din contabilitate, nu putem nici concepe,
nici pretinde paradisul.
Nimeni sa nu sileasca pe aproapele sau, nici macar pentru ai face bine.
Nici Domnul nu intra nechemat.
Crestinul este cel ce nu traieste nici in trecut, nici in viitor, ci numai in prezent.
Trecutul nu-l apasa, viitorul nu-l ingrijoreaza.
Vrem sa fim iertati, dar nu suntem dispusi sa iertam si noi.
Vrem sa ni se acorde atentie si sa ne fie luate in seama toate drepturile,
dorintele, de nu si capriciile, luam insa foarte grabit si imprastiat aminte la
nevoile, doleantele si solicitarile celorlalti.
Ni se pare de fapt ca toti cei din jurul nostru au obligatii fata de noi, iar noi
fata de nimeni niciodata.
Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun si indreptatit, numai noi avem intotdeauna
dreptate.
Mai ametitoare vorbe nu s-au rostit niciodata afara de:
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele.
Despre care imi spun ca daca din toata Biblia nu ar ramane decat ele ar fi
de ajuns...
Pe Cruce, s-au unit Dumnezeirea cu omenirea.
Drepturi fara obligatii, e ca si cum ai vrea lumina fara intuneric.
Dreptul si datoria, iata cel mai bun exemplu de cuplu invariabil.
Crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de suferinta, ci ne pune
la indemana miraculosul mijloc de a o indura.
Doar Dumnezeu exista, restul tot nu-i decat ipoteza.
Daruind lumina pe care nu o ai, o vei dobandi si tu.
Singura sansa a crestinismului rasaritean este aceea a unui razboi intru cuvant. "
Nicolae Steinhardt (n. 29 iulie 1912 - d. 30 martie 1989)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu