Despre pattern-uri. Părintele de sex opus ne învaţă să primim iubirea
O mare parte a vieţii se desfăşoară după o structură de “Pattern”-uri care se formează în subconştient din timpul copilăriei şi adolescenţei.
“Pattern“-uri de a reacţiona într-un anumit mod în diferite conjuncturi şi situaţii, de a fi atraşi de anumite tipuri de persoane, proiecţii şi modul de a percepe… totul vine din felul în care ne formăm în primii ani, plus înzestrarea noastră genetică. Noi dăm vina pe ceilalţi oameni pentru ce ni se întâmplă, pentru ce atragem. Dar de fapt noi ALEGEM INCONŞTIENT în funcţie de aceste “Pattern”-uri sau clişee, tipare, şabloane ale subconştientului. Şi dacă şabloanele astea se dezvoltă cumva după secvenţa lui Fibonacci, ca multe alte lucruri în natură… începi să te gândeşti că există o ramificaţie a probabilităţilor…
Lise Bourbeau spune în cartea ei “Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine“ câteva lucruri interesante. Nu ştiu dacă sunt general valabile, dar sunt demne de luat în seamă:
- Rana de respingere este trăită în raport cu părintele de acelaşi sex.
- Părintele de acelaşi sex are rolul de a ne învăţa să iubim, să ne iubim şi să dăruim iubire.
- Părintele de sex opus ne învaţă să ne lăsăm iubiţi şi să primim iubirea.
- Cu căt este mai puternică rana de respingere la o persoană, cu atât acea persoană îşi va atrage mai multe situaţii în care va fi respinsă de către altcineva.
- Rana de abandon este trăită în relaţia cu părintele de sex opus.
- Forma de ajutor de care are cea mai mare nevoie dependentul este susţinerea celorlalţi.
- Un proces de acceptare nu este neapărat realizat dacă încercăm să ne convingem la nivel mental că merităm ceva anume.
Acestea sunt doar câteva clişee prin care unii oameni aleg “inconştient“… să-şi trăiască viaţa. Alegerea e făcută după cum “simţi“, dar de fapt este o un soi de “act reflex“, este într-o oarecare măsură rezultatul educaţiei primite sau copiate. Toţi îşi formează din copilărie o proiecţie a viitorului partener de viaţă cu care şi-ar dori să se căsătorească. Această formare sau educaţie a gusturilor proprii este cumva o alegere, iar pe de altă parte este rezultatul mediului în care ne-am format. Nu degeaba spun bătrânii de “cei şapte ani de acasă“. Criteriile unora sunt atitudinea, a altora caracteristicile fizice. Iar ele ne vor urmări toată viaţa probabil, dar pot fi înlocuite… în prima etapă… prin CONŞTIENTIZAREA lor.
La nivelurile superioare aceste tipare, şabloane, clişee… acest “Pattern“ se diluează. Persoana începe să deţină cât de cât controlul asupra părţii instinctuale/ animalice din om, lucru care necesită voinţă şi efort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu