Doar un gând, poate doua...
Eu nu recunosc altă iubire decât cea în care îl vreau pe cel de lângă mine fericit
și liber.
Fericirea fiecare si-o stie. De crede ca trebuie sa o caute în alta parte sau
in alt mod, îl lasi sa faca ce gaseste el de cuviinta.
Chiar si atunci cand vorbim de iubirea... aia!... aia, cand simti ca dincolo de tine
si el mai e ceva: un fel de emotie si energie interna pe care pur si simplu nu le poti
controla, ce parca nu-ti permit nici sa gandesti, nici sa te exprimi, că prea e totul
in Suflet bine și dulce și cald...
Dar, de el nu simte la fel si nu iti ofera sansa sa fii langa el, îl strangi tare, tare in
brate si îi multumesti pentru pentru tot ceea ce ti-a dat, apoi... te retragi.
Ii doresti tot binele din lume, respectand binele pe care el si-l doreste pentru
el... si... oricat de tare ar durea, te retragi, de îl iubesti.
Apoi, il pastrezi pe mai departe in inima cu drag, iar cand dorurile si gandurile la el
te coplesesc, trimiti in Univers dragostea ta. Si atat! Caci nimeni nu pierde, de fapt
iubirea (aia!)...
* cel ce a intalnit-o si nu i s-a oferit sansa sa o pastreze, traieste doar pentru
a mai simti astfel...toata viata...
* iar cel ce a intalnit-o si inca o pastreaza, traieste doar simtind astfel...toata
viata...
Si atat!
Atat am avut de spus, in ziua asta speciala pentru mine... doar un gand,
poate doua...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu