In timp, am inteles ...

În timp, am înţeles ...

Am înţeles că viaţa noastră pe Pământ (sigur că există şi o alta) este un dans cu 

sensuri profunde care fac să îţi trăieşti viaţa nu să te laşi trăit şi consumat de ea...

Am înţeles că la început înveţi să respiri, atunci când ieşi din uterul mamei şi răcneşti 

din toţi rărunchii.   Apoi înveţi să mănânci singur, să mergi în două picioruşe, să scrii, 

să citeşti - chestiile elementare, de bază.   Apoi, cu cât înaintezi în vârstă, înveţi să 

te ridici ca apoi să cazi, înveţi care-i gustul înfrângerii, al inimii frânte din dragoste 

sinceră,  înveţi lecţia succesului, dar şi a eşecului.   Înveţi că oamenii sunt buni, dar 

pot fi şi ai naibii de răi.   Înveţi că prietenii sunt şi nu sunt.   Înveţi că ridurile apar, 

că ţi-ai irosit tinereţea pentru bani, lăsând să treacă pe lângă  tine clipe pe care 

poate altfel le-ai indupleca să mai stea. 

Am înteles că totul este efemer, că nimic nu e pentru totdeauna, şi că viaţa are 

prostul obicei să facă surprize: uneori de vis, alteori de coşmar. 

Si asa înveţi să apreciezi ceea ce este si ceea ce ai, şi ajungi să înţelegi că 

proprietăţile, luxul, banii nu valorează nimic pe holul de la Oncologie.

Înveţi că există legi absolut naturale care guvernează viaţa şi că este mai bine sa ţii 

cont de ele decât să le ignori.   Astfel trăieşti mai bine, in armonie cu tine si mediul, 

eşti mai inspirat şi mai echilibrat.  Sunt legi simple care functioneaza fie că le ştii 

sau nu, că vrei sau nu vrei (legi mental-emoţionale, ale iubirii, ale vibraţiei, 

ale alimentaţiei, ale transmutării, etc). 

Asa înveţi cum viaţa îţi arată că eşti mai fericit când te plimbi in natură şi ţii de 

mână un copil (chiar de nu este al tău), decât o toartă de geanta Gucci. 

Înveţi că bogaţii au mai multe probleme decât 'săracii', că oamenii gălăgioşi şi 

zgomotoşi fac asta ca să mascheze nişte complexe,  nişte  răni,  nişte Suflete 

care plâng (tare,tare!!), că un Visa poate cumpăra haine 'cool',  croaziere  şi  iluzii,  

dar nu şi inimi.

Înveţi că respiratul, văzul, auzul, mirosul şi tot ceea ce ni se pare banal sunt de fapt 

cadouri minunate pentru care trebuie să mulţumim zilnic, că sănătatea se pierde uşor 

şi se recâştigă greu.

Am inteles că în viaţa asta terestră te poţi baza întotdeauna pe Viaţa Mare/Univers/

Dumnezeu (si asta nu e ceva abstract, ci ceva foarte concret).   Uneori pe tine.   

De prea puţine ori pe alţii.   Înveţi că oamenii pot vorbi mult şi fac puţin din ceea ce 

spun, şi că nu întotdeauna cuvintele lor au substanţă.   Înveţi să nu mai crezi în: 

 „Ne auzim/vedem mâine cu siguranţă” şi  nici  în  promisiuni.   Înveţi că:  „Te iubesc” , 

"Esti minunat/a" , "Te plac"  sunt de tinichea când sunt prea uşor rostite, 

 de nepreţuit când sunt şoptite cu Suflet.

Înveţi că pentru a simţi şi trăi cu iubire trebuie să îţi antrenezi ochii şi inima să vadă 

cu iubire, dincolo de lume şi val.   Iar asta numai o fiintă regăsită în sine poate face.   

Care înţelege că este un mozaic compus din alegerile şi faptele sale,  că este 

sculptorul propriei sale fiinţe.   Care învaţă că fericirea e relativă şi că nu trebuie 

să o aştepte de la alti oameni. 

Am înţeles că deseori dorul nu poate fi stins, că imposibilul e atât de posibil, şi că 

orice vis  prinde contur dacă nu uiţi să crezi.

Am înţeles că iubirea adevărată nu se măsoară în partidele de sex nebun, ci în serile 

când adormi mângâiat si zâmbind în braţele celuilalt, istovit după o zi de 'rahat' 

(scuzaţi franceza, va rog). 

Am înţeles că ai fost binecuvântat dacă ai părinţi buni, care-ţi respectă şi-ţi 

susţin alegerile, care ţi-au oferit o copilărie cu îmbrăţişări, stimă de sine şi turta 

dulce cu miere pe băţ,  nu cu vânătăi, critică şi isterie. 

Am înţeles că depresia se tratează cu lacrimi si contemplare, uneori cu impărtăşirea 

către  un om  profund şi inţelept,  nu cu Xanax si "Farmacia Inimii". 

Am înţeles că e bine să economiseşti (atat cat poţi) în zilele albe pentru zile negre, şi 

că oamenii te vor dezamăgi mereu, datoria ta fiind să înveţi să-i ierţi.   Şi să iubeşti in 

continuare.   Şi să fii tolerant. 

Am înţeles că dovada supremă de iubire e să te bucuri când omul cel porti in Suflet 

este fericit lângă altcineva şi că,  uneori,  doar uneori,  oamenii te pot surprinde 

plăcut.   Cu surâsuri şi îmbrăţişari sincere şi... un buchet de ridichii frumos 
impachetat in staniol galben. 

Am înţeles că oricât ai învăţa, încă n-ai învăţat nimic.

Cu drag,

ET