Imbecililor, recunosc – sunt o mamă de satanistă!
Fetița mea (îi spun așa, chiar dacă are 27
de ani și, probabil, la fel o voi alinta și când va avea 40) merge în cluburi,
la concerte și îi place muzica rock, așa cum fac milioane de alți tineri din
România. Dacă pentru voi, imbecililor, asta înseamnă că este satanistă,
recunosc – sunt o mamă de satanistă. Ioana ar fi putut să fie și la concertul
din Colectiv. Nu a fost, pentru că era prea obosită după o săptămână încărcată
la serviciu. Nu dați ochii peste cap, neghiobilor, are un job la o
multinațională din Capitală, așa cum au avut mulți dintre tinerii care s-au
prăpădit în acea noapte, ca și cei care se zbat acum între viață și moarte, ca
și alte mii cu domiciliul stabil în te miri ce oraș din România! Muncesc acolo,
departe de mama care nu are cum să le pună pe masă o ciorbă caldă și de tata
care i-ar fi schimbat becul ars, pentru că în ale lor localități, municipii,
orașe sau comune cu greu ar fi găsit un job. Și, dacă, totuși, îl găseau nu se
datora facultăților sau masterelor luate cu brio, ci doar dacă aveau o pilă pe
unde trebuie, părinții lor făceau parte din cercul de putere al vremelnicei
forțe politice instalate la conducerea locală sau, pur și umplu, dădeau
șpaga de rigoare.
Nu faceți fețe-fețe,
tâmpiților! Ioana, fata mea, are un job așa cum au milioane de tineri în
această Românie pe care o doare în cot, ca să nu spun altundeva, de soarta lor.
Au locuri de muncă în orașele sau satele în care s-au născut, drept este că la
niște joburi ce nu au prea multe în comun cu școlile absolvite. Lucrează pe
bani puțini pe la te miri ce patroni semianalfabeți sau cu te miri ce șefi care
nu au habar de ceva, dar fac parte din partidul care trebuie, alături de
nepoții, copiii sau amantele cui trebuie. Iar din prăpăditele lor de salarii
și-au permis să ia un bilet la un concert rock ori s-au dus într-un club să
asculte o trupă ce venea să cânte în provincie. Oricare dintre ei putea să fie
victimă a unei tragedii similare celei din clubul Colectiv, că doar nu-și
imaginează cineva că sunt puține locațiile din țară sau din București ce
funcționează alandala, dar nu m-ar mira ca oastea idioților să decreteze
că toți sunt sataniști.
Și, până la urmă, mai
bine să fie catalogați așa decât să facă parte dintr-o oaste de imbecili în
fruntea căreia s-a așezat Aurelian Pavelescu. Cel care între două tâmpenii
politice debitate la televizor și între trei (dacă nu cumva mai multe) alianțe
imbecile, bașca o distrugere de partid istoric, consideră că toți tinerii care
merg în cluburi sunt niște descreierați ce „consumă alcool, nicotină și chiar
droguri, ascultă muzică în ritmuri demențiale, cu sonor la maxim care le
zguduie creierii“. Mai mult decât atât, ipochimenul se mai și întreabă „cine
sunt acești tineri pe care nu îi vezi în biblioteci sau biserici și cine
sunt părinții lor?“.
Pavelescule, eu sunt
mama unei tinere care merge la concerte, în cluburi și ascultă rock. Și ca
Ioana sunt mii de tineri în România. Și dacă în mintea ta asta înseamnă că toți
trag pe nas ori se întorc de acolo mangă pe trei cărări, înseamnă că tu chiar
ai creierii zguduiți. Și nu de muzică rock, cea pe care susții că nu o asculți
cu volumul la maximum (sunt tare curioasă cum ai reușit să savurezi, pe
șoptite, U 2, Pink Floyd, Led Zeppelin, The Dors, AC/DC, AXL Rose, Queen,
Guns’N Roses, Nirvana, Rolling Stone și chiar The Beatles), ci de…
imbecilitate. Pavelescule, eu sunt mama unei tinere care a cântat într-o trupă
rock, fiind eleva unui liceu de elită din Constanța. Și ca ea sunt mii de
tineri în România surdă la talentele copiilor ei. Pavelescule, eu sunt mama
unei tinere care își punea căștile pe urechi și asculta rock atunci când alerga
între două facultăți sau când dădea o fugă la autogară să ridice pachetul cu
mâncare pe care îl trimiteam săptămânal. Pachet în care, printre blidele de
ciorbă băgate la congelator de cu seară, ca nu cumva să se verse până la
București, cele cu tocăniță de pipote, înghețate și ele, și plăcinta făcută de
mamaie, strecuram și ceva bănuți. Bani din care Ioana își cumpăra și un bilet
la un concert rock, dar și la unul simfonic, se ducea în cluburi, dar și la
Teatrul Național. Și ca Ioana sunt mii de tineri în România oarbă la eforturile
lor.
Pavelescule eu sunt
mama unei tinere care a avut prima pereche de cizme din piele din primul
salariu câștigat de ea, pentru că a ei mamă a preferat să investească banii în
educația copilului și să-i cumpere încălțări de la Nice Price sau de la
tănticile ce dădeau, pe datorie, ghete cărate cu plasa din Turcia. Și ca mine
sunt mii de părinți în România nepăsătoare față de zbaterile lor. Pavelescule,
eu sunt mama unei tinere care acum se întreține singură, plătește taxe și
impozite, își cumpără câte bilete vrea, la orice fel de concert și merge în
cluburi pentru a asculta o trupă rock. Și ca ea sunt mii de tineri în România
pe care nu au părăsit-o, chiar dacă ea nu a făcut mare lucru pentru a-i
determina să rămână în țară. Și, dacă pentru tine și ceata de imbecili ce
postează pe bloguri și Facebook toate tâmpeniile, asta înseamnă că sunt
sataniști și merită soarta tinerilor din clubul Colectiv, cei pentru care, în
tâmpenia voastră, nu trebuiau decretate trei zile de doliu național, să te
ierte Dumnezeu!
Cât privește
bibliotecile cărora le-a trecut pragul Ioana, Pavelescule, când PNȚCD-ul pe
care ai reușit să îl termini se afla la finalul guvernării sale, în anul 2000,
Ioana, deși avea 12 ani, citea Isaac Asimov, dar și Camil Petrescu, iar la
finalul puterii PDL-iste în jurul căreia te-ai gudurat, poate-poate îți cade o
ciozvârtă, citise demult Emil Cioran, Constantin Noica, James Joyce, Gabriel
Garcia Marquez și mulți, mulți alții. Și ca Ioana, din fericire, sunt mii de
tineri în România, chiar dacă nu puțini reprezentanți ai puterii politice,
indiferent cum s-a numit ea, au vrut să aducă această țară la stadiul de
semi-analfabetism.
Trebuie să-ți dau,
însă, dreptate cu ceva, Pavelescule. Ioana, ca și mama ei, nu rupe ușa
bisericilor și nici nu prea pupă poala popilor. Eu nu fac aceste lucruri de
când poparul venit la moartea tatălui mi-a spus direct, de la poartă, că
citirea stâlpilor costă 300 de lei, iar ea m-a văzut la prea multele
înmormântări pe care le-am făcut, apoi, (mama, fratele, tataie, mamaie și al ei
tată) că scot milioane din buzunar pentru ca fețele bisericești să citească
slujbele de pomenire. Asta nu înseamnă că ne-am îndepărtat de Dumnezeu și
suntem sataniste, ci doar că între noi și Tatăl din Ceruri nu acceptăm
intermediari precum cei mai sus menționați sau, și mai și, precum un
Înalt Prea Bandit sau un mult Prea Fericit într-o țară îndurerată. Și cum să îi
spun Ioanei să rupă ușile bisericilor și să pupe patrafirul popesc în
condițiile în care Biserica Ortodoxă Română cu al ei mult Prea Fericit cu tot
nu și-a făcut simțită prezența alături de victimele de la Colectiv? Și nici nu
am auzit ca vreun popă să anunțe că va oficia slujba de înmormântare a vreunui
decedat în urma acestei tragedii fără să perceapă vreun ban!
Fetița mea (îi spun așa
chiar dacă are 27 de ani și, probabil, la fel o voi alinta și când va avea 40)
merge în cluburi, la concerte și îi place muzica rock, așa cum fac milioane de
alți tineri din România. Dacă pentru voi, imbecililor, asta înseamnă că este
satanistă, recunosc sunt o mamă de satanistă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu