miercuri, 20 aprilie 2016

Daniel Goleman



"  Daniel Goleman, autorul cartii Inteligenta Emotionala, se intreaba 
de ce nu suntem plini de compasiune mai des. "
Daniel Goleman - Despre compasiune 



00:12Stiti, sunt uimit ca una dintre temele implicite la TED este compasiunea. Aceste demonstatii impresionante pe care tocmai le-am vazut: HIV in Africa, presedintele Clinton in prezentarea de aseara,si as vrea, cu voia voastra, sa exersam un pic gandirea colaterala pe tema compasiunii si sa o aducem de la un nivel general la unul personal. Sunt psiholog, dar va asigur ca nu voi intra pe panta sexuala.
00:38(Rasete)
00:43Exista un studiu foarte important realizat mai de demult la Seminarul Teologic Princeton, in care se vorbeste despre motivele pentru care, desi avem atat de multe ocazii sa ajutam, uneori o facem si alteori nu. Unui grup de studenti ai Seminarului Teologic Princeton i s-a spus ca vor urma sa tina un exercitiu de predica si fiecaruia i s-a dat subiectul predicii. Jumatate dintre ei au primit ca si subiectparabola Bunului Samaritean: omul care a oprit un strain... care s-a oprit si a ajutat un strain la ananghie aflat pe marginea drumului. Cealalta jumatate a primit subiecte aleatorii din Biblie. Apoi, fiecaruia, rand pe rand i s-a spus sa se duca in alta cladire si sa isi sustina predica. Mergand de la prima cladire la cea de-a doua, fiecare dintre ei a trecut pe langa un om care era aplecat si gemea,clar in nevoie. Intrebarea este: s-au oprit sa il ajute?
01:37O intrebare si mai interesanta este: A contat ca meditau la parabola Bunului Samaritean? Raspunsul: Nu, nu a contat deloc. Ceea ce s-a dovedit ca a determinat daca cineva se oprea sa ajute strainul care avea nevoie de ajutor a fost graba in care credeau ca se afla, daca simteau ca sunt in intarziere sau erau absorbiti de ceea ce aveau sa prezinte. Si cred ca acesta este necazul cu viata noastra: ca nu ne folosim de fiecare ocazie de a ajuta pentru ca suntem concentrati in directia gresita.
02:11Exista un nou domeniu in cadrul neurologiei, stiinta neuro-sociala. Acesta studiaza circuitul din creierele a doua persoane care se activeaza in timp ce interactioneaza. Noua abordare legata de compasiune din punct de vedere al stiintei neuro-sociale este ca circuitele noastre de baza sunt create sa ajute.Asta inseamna ca, daca ingrijim o alta persoana, automat empatizam, automat intram in rezonanta.Exista niste neuroni nou identificati, neuroni gemeni, care actioneaza ca neuroni Wi-Fi, activand in creierul nostru exact zonele activate in creierul celeilate persoane. Intram in rezonanta automat. Daca cealalta persoana se afla la nevoie, daca acea persoana sufera, suntem automat pregatiti sa ajutam. Dovada, cel putin, aceasta este argumentatia.
02:57Dar atunci intrebarea este: de ce nu o facem? Cred ca aceasta se refera la un spectru care merge de la o completa auto-preocupare pana la observare, empatie si compasiune. Si realitatea este ca, daca suntem concentrati pe noi insine, daca suntem preocupati, asa cum deseori suntem pe parcursul unei zile, nu ii observam pe ceilalti cu adevarat. Si diferenta dintre atentia concentrata pe noi si pe ceilaltipoate fi foarte fina.
03:22Acum cateva zile imi calculam impozitele si am ajuns la punctul in care am insirat toate donatiile facutesi am avut o revelatie: am ajuns la un cec catre Fundatia Seva si am observat cum gandeam ca prietenul meu Larry Brilliant ar fi chiar fericit ca am donat bani catre Seva. Apoi am realizat ca ceea ce obtineam din donatie era un succes narcisistic: aveam o parere buna despre mine. Apoi am inceput sa ma gandesc la oamenii din Himalaya ale caror cataracte vor fi vindecate si am realizat ca m-am deplasat de la un fel de auto-focus narcisist catre o bucurie altruista, la a ma simti bine pentru oamenii care primeau ajutor. Cred ca acesta este un factor motivational.
04:05Dar diferenta dintre a ne concentra pe noi insine si a ne concentra pe altii este una careia va incurajez sa ii dam cu totii atentie. O puteti observa la nivel macro in lumea intalnirilor amoroase. Am fost intr-un restaurant de sushi cu ceva timp in urma si am surprins doua femei vorbind despre fratele uneia dintre ele necasatorit. Si aceasta femeie spune: "Fratele meu are probleme sa aiba intalniri asa ca incearca intalnirile rapide." Nu stiu daca sunteti familiarizati cu fenomenul. Femeile stau la mese si barbatii se muta de la o masa la alta si exista un ceas si un clopotel si la fiecare 5 minute, bingo, conversatia se tremina si femeia poate decide daca sa ii dea cartea de vizita sau adresa de e-mail barbatului pentru o continuare. Si aceasta femeie spunea: "Fratele meu nu a obtinut niciodata o carte de vizita. Si stiu exact de ce. Din momentul in care se aseaza, incepe sa vorbeasca in continuu despre el, si nu intreaba nimic despre femeie".
04:57Am facut un studiu pentru rubrica Sunday Styles a New York Times, uitatndu-ma la inceputurile casniciilor, pentru ca sunt foarte interesante - si am ajuns la casatoria lui Alice Charney Epstein. Ea spunea ca atunci cand era pe piata intalnirilor amoroase, utiliza un test simplu cu care verifica oamenii.Testul era: din momentul in care se intalneau cat trecea pana cand tipul ii adresa ei o intrebare care continea cuvantul "tu". Se pare ca Epstein a castigat testul, de unde si articolul.
05:28(Rasete)
05:29Va arat acum un mic test pe care va incurajez sa il incercati la o petrecere. Aici la TED sunt multe momente prielnice. Harvard Business Review a prezentat de curand un articol intitulat " Momentul Uman" despre cum sa interactionezi cu adevarat cu o persoana de la birou. Si spuneau: lucrul de baza pe care trebuie sa il faci este sa iti inchizi BlackBerry-ul, sa iti inchizi laptopul, sa nu mai visezi cu ochii deschisi si sa ii oferi celuilalt atentia ta completa. Exista un cuvant nou aparut in limba engleza pentru momentul in care persoana cu care esti toceste tastele BlackBerry-ului sau raspunde la mobilul si dintr-o data noi ceilalti nu mai existam. Cuvantul este "pizzled" o combinatie intre perplex si infuriat.
06:13(Rasete)
06:16Cred ca se potriveste. Empatia, contactul ne separa de persoanele machiavelice sau sociopate. Am un cumnat expert in domeniul groazei si terorii a scris Insemnari despre Dracula, Frankenstein concis, a fost educat ca discipol al lui Chaucer, dar s-a nascut in Transilvania si cred ca l-a afectat un pic. La un moment dat cumnatul meu, Leonard, s-a hotarat sa scrie o carte despre un criminal in serie. Acesta teroriza chiar zona in care stateam cu multi ani in urma. Era cunoscut drept sugrumatorul din Santa Cruz, iar inainte sa fie arestat isi omorase bunicii, mama si 5 dintre colegii de la UC Santa Cruz.
07:00Cumnatul meu merge sa intervieveze ucigasul si cand il intalneste realizeaza ca omul este absolut inspaimantator. In primul rand are aproape 7 picioare inaltime, dar asta nu e cel mai inspaimantator lucru. Cel mai infricosator este ca IQ-ul lui este 160: un geniu cu acte. Dar corelatia este zero intre IQ si empatia emotionala, relationarea cu o alta persoana. Acestea sunt controlate de parti diferite ale creierului.
07:27La un moment dat cumnatul meu isi face curaj si pune intrebarea la care vroia neaparat un raspuns:Cum ai putut sa faci asa ceva? Nu ai simtit niciun fel de mila pentru victime? Crimele erau foarte intime - isi strangula victimele. Ucigasul raspune cu nonsalanta: "Nu. Daca as fi simtit discomfort, nu as fi putut sa o fac. A trebuit sa opresc acea parte a mea. A trebuit sa opresc acea parte a mea."
07:54Cred ca asta e foarte tulburator. Intr-un fel m-am gandit la oprirea acelei parti din fiecare dintre noi.Cand suntem absorbiti de orice si ne concentram asupra noastra chiar blocam acea parte a noastra ca si cand am fi alta persoana. Ganditi-va la fenomenul cumparaturilor si la posibilitatea unui consumerism milos. In acest moment, asa cum sublinia Bill McDonough, obiectele pe care le cumparam si le folosim au consecinte ascunse. Suntem cu totii victimele inocente ale unui unghi mort colectiv. Nu observam si nu observam ca nu observam moleculele toxice emise de un covor sau de tapiteria de pe scaune. Nu stim daca materialul este un nutrient tehnologic sau lucrat de mana; poate fi refolosit sau ajunge la groapa de gunoi? Cu alte cuvinte, suntem orbi la consecintele ecologice si de sanatate publica, de dreptate sociala si economica ale lucrurilor pe care le cumparam si folosim. Intr-un fel camera in sine este elefantul din camera, doar ca nu il vedem. Si am devenit victimele unui sistem care ne indreapta in alta directie. Ganditi-va la asta.
09:17Exista o carte minunata numita: "Lucruri: viata ascunsa a obiectelor uzuale" si vorbeste despre povestea din spatele unui tricou, despre locul in care a fost cultivat bumbacul ingrasamintele folosite si consecintele lor asupra solului. Cartea mentioneaza, de exemplu, ca bumbacul este foarte rezistent la colorantii textili; in jur de 60% se pierde in apa reziduala. E un lucru bine stiu de catre epidemiologi ca acei copii care locuiesc in preajma fabricilor de textile tind sa aiba leucemie intr-o mai mare masura.Exista o companie, Bennett and Company, care este furnizor pentru Polo, Victoria' Secret. Acestia, datorita directorului general care este constient de ce se intampla, a creat in China o alianta cu fabrica de coloranti pentru a se asigura ca apa reziduala va fi tratata corespunzator inainte de a se intoarce in pamant. In prezent nu avem posibilitatea de a alege intre tricoul merituos si cel imoral. De ce ar fi nevoie ca sa facem asta?
10:24Ei bine, m-am gandit. Si in primul rand, exista o tehnologie noua de marcaj electronic care permite oricarui magazin sa afle intregul istoric al oricarui obiect de pe raftul magazinului. Poti sa il urmaresti pana la fabrica de unde provine. Odata ce il poti urmari pana la fabrica, poti analiza procesele de productie folosite pentru fabricare si, daca este corect, il poti eticheta ca atare.Iar daca nu este chiar corect, poti merge, chiar astazi, poti merge in orice magazin si scanand codul de bare vei ajunge pe un site web. Site-ul a fost creat pentru oamenii alergici la alune. Pe site poti gasi date despre obiectul respectiv. Cu alte cuvinte, in momentul achizitiei, putem sa facem o alegere bazata pe compasiune.
11:11Exista o zicala in lumea informaticii: intr-un final toata lumea va stii tot. Intrebarea este: va face vreo diferenta? Cu ceva timp in urma, cand lucram pentru New York Times, era in anii '80, am scris un articol despre ceva ce atunci reprezenta o problema in New York: oamenii fara adapost de pe strazi.Am petrecut cateva saptamani pe teren cu o agentie de ajutor social care avea grija de cei fara adapost. Am realizat privindu-i prin ochii lor ca aproape toti erau pacienti de psihiatrie care nu aveau unde sa se duca. Erau diagnosticati. Efectul asupra mea a fost sa ma scuture din transa urbana in care, atunci cand vedem in trecere un cersetor cu coltul ochiului, ramane acolo, in zona periferica. Nu observam si in consecinta nu actionam.
12:08Intr-o zi imediat urmatorare, era o vineri, la sfarsitul zilei, coboram spre metrou. Era ora de varf si mii de oameni se scurgeau pe scari. Din senin pe cand coboram scarile am observat ca era un om cazut intr-o parte fara camasa, nu misca, iar oamenii treceau peste el, sute si sute de oameni. Pentru ca transa mea urbana fusese oarecum slabita m-am oprit sa vad ce se intamplase. In momentul in care m-am oprit, jumatate de duzina de alti oameni au sesizat imediat acelasi tip. Am aflat ca era hispanic, nu vorbea engleza deloc, nu avea bani, bantuise pe strazi zile intregi, infometat, si lesinase de foame.Imediat cineva s-a dus sa ia suc de portocale, cineva a adus un hotdog, altcineva a chemat paza de la metrou. Individul a fost imediat inapoi pe picioare. A fost necesar doar un simplu act de observare. Asa ca sunt optimist.
13:05Multumesc foarte mult.
13:06(Aplauze)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu