CHESTII PE CARE LE VEZI ÎN FILME ŞI NU LE ÎNTÂLNEŞTI NICIODATĂ ÎN VIAŢA REALĂ
– Oameni care tocmai şi-au luat un glonţ în piept (sau în diverse alte părţi ale corpului) şi întinşi pe jos, cu sângele tâşnind, au chef să facă declaraţii de dragoste ori tot felul de conversaţii profunde. Ce-i drept, nu prea se trage cu pistolul pe la noi, dar imaginaţi-vă un fierar betonist căruia tocmai i-a căzut un bloc imens de beton pe jumătate de corp. Am eu o bănuială că în loc de “te iubesc, eşti totul pentru mine”, singura replică ce-i vine pe buze este: “cheamă în morţii mă-tii salvarea aia odată!”.
– Cetăţeni care stau de vorbă cu persoane decedate prin intermediul pietrelor funerare. Da, am văzut oameni care vizitează mormintele celor dragi, dispăruţi, dar jur că în viaţa mea n-am auzit pe nimeni pornind o conversaţie: “şi, ce ziceai că mai faci, toate bune acolo?”.
– Sex în toaletele avioanelor. Nu, serios, aţi intrat vreodată în budă la wizz? Pe mine, unul, mă strângea la umeri. Aveam impresia că mă sufoc. Unde plm să mai intre şi demoazela pe care trebuie s-o rezolvi? Ca să nu mai zic că tot avionul e cu pleoapa pe tine când te ridici să te duci la wc. Tre’ să fii tâmpit ca să trăieşti cu impresia că n-a observat nimeni că aţi intrat doi în toaletă. Dăăă.
– Tipi care se fugăresc prin sistemul de ventilaţie al clădirilor de birouri. No shit! În cea unde lucram eu s-a rupt o porcarie din aia singură şi-a căzut în mijlocul încăperii chiar fără să se târască nimeni pe acolo.
– Pornitul maşinii fără cheie, cu firele de sub bord. Mda, nu mai zic de blocatul volanului, care la maşinile mai vechi era pe sistem pur mecanic. Degeaba porneai Dacia lui taică-meu cu firele, la prima curbă ţi se bloca volanul dacă nu aveai cheia în contact. Iar la modelele noi există tot felul de cipuri şi siteme antifurt, aşa că te poţi pişa pe ele de fire. Dar mie altceva îmi place și mai tare. În filme toată treaba ţine maxim treizeci de secunde. Vă dau în scris că la un service autorizat, unde meşterii visează noaptea schema electrică a autoturismului, durează câteva ore ca popa. Pun pariu pe orice.
– Indiferent de vârstă sau sex, toată lumea ştie să folsească un computer. Toţi tastează la marea meserie, cu două mâini, eventual fără să se uite la tastatură şi în timp ce vorbesc la telefon. Orice tocilar serios sparge parole fluierând şi intră pe serverele de la NASA și CIA, cum intră liceenii noştri semi-analfabeţi în Kultur să se facă praf sâmbăta seara. Well, mama încă nu a învăţat să trimită un sms. Şi nici nu mai trag speranţe s-o facă în această viaţă.
– Uşi descuiate cu tot felul de chestii improvizate, dintre care cele mai populare sunt agrafele de păr. Uite, fac concurs pe blog. Pe cel care se simte în stare să-mi descuie uşa de acasă cu orice altceva în afară de o cheie, îl aştept să-mi demonstreze. Dacă reuşeste, dau eu o masă în ce loc din Bucureşti işi doreşte el. Dar nu-mi sparge încuietoarea cu barosul sau îmi dă jos balamalele. Nu, nene, gâdilă broasca de câteva ori şi uşa se deschide, exact ca în filme.
-Femei care sunt singure în casă și aud ceva suspect din beci, prin urmare se duc repede sa vadă “ce s-a întâmplat”. Ba chiar devin şi mai curioase în momentul în care observă că nu mai funcţionează lumina. Intră în încăperea întunecoasă, din care se aud tot felul de zgomote dubioase, şi întreabă: “e cineva aici?”. Pe bune, atâta curaj mai rar! Auziț’, îi sună cunoscută cuiva replica asta: “nu vii să mă iei şi pe mine cu maşina, că la opt e aproape întuneric”?
– Cei doi îndrăgostiţi care se sărută cu poftă dimineaţa în pat, imediat cum au deschis ochii, după o noapte de chef, băutură, droguri şi haleală. Băbăiatule, regizorii sau scenariştii care gândesc scenele astea idilice ar trebui obligaţi să umble cu nişte blană de şobolan mort în gură. Şi să se sărute între ei. Poate aşa realizează cam care este senzaţia reală până ajungi să te speli pe dinţi.
– Să încerci să agăţi o tipă care tocmai a căzut, s-a julit la coate şi în genunchi, ocazie cu care şi-a rupt tocul la pantoful drept şi şi-a distrus pantalonii sau dresurile “alea bune”. Exact în momentul ăla, sigur pe farmecul tău inefabil, aruncă-i un “bună” şi uită-te la ea cu cea mai romantică privire pe care o ai în repertoriu. O să sfârşeşti la poliţie sau bătut măr cu poşeta care a rămas întreagă în urma căzăturii.
– Tipul care se duce glonţ la bar, într-un club ultra-aglomerat, să-şi comande ceva de băut. Ultima oară am aşteptat zece-cinşpe minute cu banii în mână şi era o seară de joi în care clubul respectiv nu era plin nici pe sfert.
-Cei care se bat pe acoperişul trenurilor, autobuzelor, camioanelor sau altor chestii în mişcare. Nu zău? De multe ori îmi este imposbil să stau cu telefonul în mână în metrou, fară să mă ţin de ceva. De autobuze nu mai vorbesc, practic este imposibil. Iar ăia işi cară pumni şi picioare câte un sfert de oră. Dap.
-Asta e nou-nouţă, tocmai am terminat de văzut filmul. Doi tipi, care iubeau aceeaşi femeie, stăteau de vorbă absolut amical si detaşat pe subiectul ăsta (şi nu erau prieteni, fraţi, cunoscuţi sau ceva). “Coae, te iubeşte?”. “Nu ştiu, boss”. “O vrei tu?”. “Hmm, parcă nu pot să mă bag peste tine”, “Te rog, insist, nu e nicio problemă”. Poate nu am reprodus chiar exact, dar era o pace şi o armonie acolo, că m-a pufnit şi râsul, deşi faza se voia de un dramatism intens. Hai, ziceţi voi, ce şanse sunt să aibă loc scena asta în realitate, fără să fie implicate lovituri, înjurături, un cuţit şi poate vreun topor?
Doar astea mi-au venit în cap (vreo două dintre ele chiar când eram la film), dar sunt convins că mai sunt. Poate mai adăugaţi şi voi, ca să le strângem pe toate la un loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu