"Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață.
Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine: profesori și copii, eram numit "prostu' clasei", mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic.
Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar:
"Tu ești un geniu."
Iar eu am început să fiu.”
Horațiu Mălăele
Ni s-a spus ceva despre noi si noi am inceput sa fim. Uneori ni s-a spus ca suntem buni si geniali. Sau ca avem umor, ori ca suntem frumosi. Alteori...
Cand am ascultat nereflexiv, dand credibilitate si autoritate, spusa a devenit, abia atunci, PROFETIE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu